Ina M. - creaţii proprii

Nerăbdătoare toamnă
Ce nu mai ține seamă
Că azi, în calendar
E luna lui gustar!

Cu flori pastel în gânduri, la trezire
Duci ucigașele tristeți către pieire
Și ziua se anunță să te- înalțe
Spre cerul cu plăcute rezonanțe.

Azi am văzut nucul din vie,
Ce amintiri, copilărie...
Eram nepoată la bunica,
O fată ce nu știa frica.

Printre stelele albastre
Rătăcesc visele noastre
Si doar câteva se-agață
De o stea ca de-o speranță...

În pârg e lanul auriu de grâu,
Un vânt pribeag l- a transformat în râu
Și valuri unduind pe grele spice
Pocnesc a copt semințele alice.

Odată a fost o singurătate anxioasă
Și praful dansa într- un ritm infernal pe o masă,
Secundele băteau toba spartă în timpane
Și gura șoptea tremurând, temător: "De ce, Doamne!"

Închiderea ușoară a pleoapelor,
Undele gândurilor pe suprafața apelor,
Desface brațele dorinței de zbor
După care dureros de tare mi- e dor.

Pe sub bolta cu parfum
De tei infloriți un fum
De- amintiri se întrevede
Printre flori pictante-n verde.

Să- mi crească aripi în torente
De poezii prinse-n cuvinte
Ce curg cascadă din albastru
De rimă îmbrățișată-n astru!

Aripi, petalele de flori
Se scutură încă din zori
În zbateri pentru înălțare
Peste a zilei încercare.