Ina M. - creaţii proprii

Miroase parcă-a iarnă de la fereastra mea,
Inspir cu ochii-nchiși... răzleț, un fulg de nea
Coboară din trecut în mintea-nfiorată:
Septembrie -târziu, ninsoarea o așteaptă?

Toți iepurii au hotărât să plece...
Căprioarele n-au înțeles ce se petrece!
Doar ursul greoi a mormăit ursuz ceva,
Cum că ar fi prin munți,pe undeva

Am vrut să fiu o frunză pe ramură de plop
Dar m-am gândit la tine și lacrimi în potop
Au inundat privirea pierdută intr-un zbor
De toamnă plumburie, de rătăcit cocor.

Nu ți-am mai scris de mult
Și amintiri tumult
Mă năpădesc spre seară...
Și-acum, ca prima oară

Ce dorință arzătoare
Ca să-ți dau o-mbrățișare...
Ale mele buze calde
Pe-ale tale vor să scalde

Si dacă dai uitării pentru a mia oară
O dragoste ce vrea trăirea, nu să moară,
Mereu vei reveni la flacăra ce arde
În inima pierdută prin sentimente fade!

Crezi că nu vreau voal de stele
Peste visurile mele,
Că nu vreau să mângâi luna
După ce-a trecut furtuna?

Ca să moară fericită
Floarea albă, ofilită,
Am pus-o după ureche
Să-mi fie în gând pereche.

Te cheamă dar, credința și păstorul
Căci vrei pe cer senin, iară de norul
Umbrește viața ta câte o zi,
Te rogi Lui și Îl cânți în poezii...

Colier de brațe mici e la gâtul unei mame,
Ochii ageri și iubiți caută privirea doamnei,
O guriță mică spune, să audă-ntreaga lume:
“De ce vara i-a luat frunzele uscate toamnei?”