Ina M. - creaţii proprii

Verde, Doamne, fă- mă verde,
Lumina din cer mă vede
Și simt seva Ta divină…
Sufletul meu Ți se-nchină!

M-am reîndrăgostit de tine,
Natură fără de sfârșit,
Să te îmbrățișez îmi vine
Dar ești aici și-n infinit.

E liber Eminescu, o știm cu toții-acum
Și parcă se mai vede umbra lui peste drum...
Se clatină pământul sub greutatea lui
Și rezonează codrul când scrie dumnealui!

Trezirea din somnul de peste noapte
Se face cu câteva dulci șoapte...
Aroma mentală de cafea fierbinte
Îmi pune trei trandafiri în minte!

Grebla gândurilor, ca și unghii-nfipte-n piele,
O întind ca să mai curăț noaptea de câteva stele
Ce sclipesc în ochii minții luminând prea dureros
Amintiri ca o tumoră ce-a ajuns până la os.

De ce renunți la primul tău impuls?
De ce îl controlezi așa de mult?
E inima pe care tu ai smuls
Din trupul simțămintelor drept cult

Stele albe și gălbui, puse una lângă una,
Mă îmbie să le-admir și să le privesc într-una...
Ca o mică galaxie se răsfață-n universul
De un verde prea închis ca să îl descrie versul!

Hai cu mine și te scaldă în apa serii...
Nu vrei să ții cont de sfatul meu și păreii
Despre oboseala ta, să-i dai crezare?
Vezi, acum și gândul că ești obosit te doare!

Au inflorit salcâmii iar și par mai albi ca niciodată
Și îmi aduc aminte- acum de primăveri ce-au fost odată
Și prind în palme flori-parfum și le strâng și-mi scufund în ele
Și nas și față și ochi plânși, ascunși de-a florilor perdele...

Viața gândurilor în intimitatea emoțiilor
Trăită în bătăile ritmice ale rimelor
Trece prin fața ochilor sufletelor
Căutătoare de vibrație a Universului.