Ina M. - creaţii proprii

Miroase- a primăvară afară
Și nu e pentru prima oară...
Dar parcă acum parfumul ei
Îl simt in crengile de tei.

Azi e duminică și e tăcere...
E ziua sufletului... ce plăcere,
Se-oprește roata vieții o secundă
Și fericirea de a fi abundă!

Ramuri înghețate-n iarnă
Visurile le destramă,
Și cutremură copacii...
Suferinzi mai sunt săracii!

Un mișel de sentiment,
Grație de-o paranteză,
Se prăvale prea ardent
Căutându-și o proteză.

Țara-i casă de popor,
Pentru Ea mereu eu mor
Când o văd că e rănită
Și de fii tot părăsită...

Scoborâtori sunt Îngerii bărbați
Din cerul înstelat unde doi frați
Nu se- ntâlnesc nicicând dar se cuprind
Cu universul tată printr- un gând.

Dac'- aș muri azi, mă intreb:
Ce las în urma mea, superb?
Doi fii, o casă și- o mașină,
Mai mulți pomi sădiți în grădină

Culori prinse-n gânduri, explozii în suflet,
Imagini prea vii și scurse în scâncet...
E toamnă în versuri dar pomi înfloriți
În inimă prind rădăcini și-s cerniți.

În Ajun ne spălăm fața
Și ne prindem cu speranța
De lumina ce coboară
An de an... si prima oară!

Apăsarea norilor o simțim la colțul pernei
Și cu ochii- ntredeschiși plângem în tristețea strunei,
Ne lipsește soarele bucuriei senin-verde
Și dispare zâmbetul de pe-al zilelor dragi coarde.