Ina M. - creaţii proprii

Calul plin de sudoare
Scutură coama de griji pe cărare.
Doar o clipă s-a oprit,
Cât stăpânul cu El a vorbit!

Pâine caldă de suflet înflorit...
Spicul grâului de lumină dorit...
Așa vibrează morgana verii
În lanurile calde ale vrerii.

Aud un nechezat departe prin ușa ce- ai întredeschis- o
Și curge liniștea albastră prin dragostea ce mi- ai promis- o
Din timpul fraged al trăirii în sânul tău de viață plin...
Acum mă lași să - mi amintesc iubirea ta și eu suspin.

Am uitat să-nchid fereastra
Și afară e furtună,
S-a ascuns în crengi măiastra,
Ceru-i supărat și tună…

Lacul, podul și doi nuferi
Te- ntrebau azi: "De ce suferi?"
Aplecat pe balustradă
Chipul tău ți- ai lăsat pradă

În multe locuri fi- vom într- o viață,
Sobri pe chip si uneori paiață,
Ne- noroim tot căutând pepita...
Iubitul vieții, ori poate iubita!

Și ce vară a-nceput peste dealuri și câmpii...
Nu mai văd în depărtare sentimentele pustii!
Totu-i viață și schimbare de când vara a intrat
În natura care vie, de plăcere a oftat!

Când vei simți că ața vieții
Nu va mai fi așa întinsă
Să- ți amintești că tinereții
I- ai promis că va fi destinsă

Nu știu cum să stăpânesc
Simțământul pământesc
De durere ce mă- ncearcă...
Lacrimi lasă bluza leoarcă!

Pleoapa mohorâtă cade peste- obrazul de pământ,
Cerul plânge, lacrimi scaldă iarba si copacii- n vânt,
Parcă nu demult, în mai, soarele- ncălzea natura
Iar acum 'și- ascunde fața și ne- arată ce e ura.