Ina M. - creaţii proprii

Viața asta prefăcută
Mă lasă din nou tăcută,
Sechestrată de rutină,
Nu-i nimic să imi convină.

Printre miile de poezii,
Păunescu, plin de fantezii,
A scris « Mama de pământ », cu dor
Să-și mai vadă mama în pridvor.

N-ai vrea să simți că ești din nou copil,
Să te apropii de- un altul tiptil
Și să-i spui" Bau! Te-am speriat cumva?"
Apoi cu el a-ncepe a te juca?

Poezia,
Esența sufletului
În sticluța versurilor.

Iubește, iubește, zorii de zi,
Iubește pe cei care scriu poezii,
Iubește bobocii- atârnați de un ram,
Iubește ce suntem, vom fi și eram.

Uite cum iarăși o zi se arată
Și bucuria de- a fi e curată,
Flori de speranță si gânduri boboci
Nu te mai lasă în pat să te- ntorci!

Tu taci, iubire agățată de crengi,
Liliacul din noaptea insomniilor lungi
Măsoară orbirea din inimile seci...
Și tu? Tot cu nepăsarea de gheață te- ntreci?

Ninge, ninge, ninge, ninge....
Iarna asta ne învinge,
Februarie la mijloc
Ne ia- n brațe într- un joc

M- ai rugat de ieri să stau
Lângă tine, la tulpină,
Dar era frig si- mi intrau
În gând frunze ce suspină.

Nu pot să dorm...și- am încercat!
Chiar dacă ziua m- am culcat
Am vrut doar liniște in gânduri...
Dar vin neliniștile- n rânduri.