Ina M. - creaţii proprii

Hai cu mine
Să-ţi arăt patul
Unde-mi dau târcoale
Visele ţesute în pânză de frică!

La uşa sufletului meu
E clopoţelul ce mereu
M-anunţă când vine furtuna
Ca să închid în vise, luna.

Dragul meu pierdut în vise…
Cu ferestrele deschise
Spre un cer plin de văpaia
Lunii care ţine ploaia

Intersecţie de drumuri a vreo câteva destine…
Am stat ore împreună şi ne-am zis că ne e bine,
Dar cu ochii ce-s în mine, prinşi de suflet, văd în inimi…
Şi m-am întristat şi-am plâns, am simţit în ele patimi.

În lumea mea, de gânduri mărginită,
Vorbesc o limbă ce nu e vorbită
De cei mai mulţi din lumea asta largă
Care după himere o viaţă aleargă.

O castană mititică
A căzut , cu multă frică,
La piciorul unei bănci,
În covorul plin cu lănci.

Ce simţi când vezi un răsărit de soare?
Simţi că ţi-e sufletul la fel de mare
Ca astrul ce va lumina pământul
Iar gândul tău va lumina cuvântul?

Visul nopților de vară,
Gândul ce-începea să doară,
Erau despre fericire
Să ne-aducă în simțire.

Plouă-ncet pe strada unde
O fereastră nu ascunde
Ochii dornici ca să vadă
Picăturile cum udă

Un boboc de trandafir e splendoarea din grădină
Și se vrea cu alt destin, iar puterea cea divină
O invocă ne-ncetat...Cum se roagă zi de zi
Să-i fie soarta schimbată, muză pentru poezii!