Ina M. - creaţii proprii

Sufletu-i plin de flori de primăvară,
El zboară în văzduh pentru a mia oară,
Mi-am pus aripi din fragede narcise,
Pe faţă simt căldura florilor încinse.

Plânge un copac cu flori,
Curg lacrimi albe de petale,
Pe-al ierbii verde în fiori
Vântul mi le aşterne-n cale!

Amintirile în suflet,
Muze sunt pentru poet
Şi acesta are gânduri
Aşezate rând în rânduri

După ani de iarnă aspră
Când a nins în viaţa noastră,
Am simţit crivăţul aprig
Și am îngheţat de frig,

Vânticel de primăvară
Ia-mi din suflet o povară
Căci a început să doară
Şi iubirea mi-o omoară!

Respir parfumul dimineţii...
Pornesc la drum precum drumeţii:
Cu încălţări de gânduri bune
Şi un rucsac plin de minune!

Azi mă agăț de lumina caldă a soarelui,
E încă iarnă și nu fac față drumului…
Mă refugiez în copilăria sufletului meu,
Cu bucurie cânt la harfa lui Orfeu!

Lacul munţilor mă cheamă
Să îi fac din suflet ramă
Fiindcă e oglinda zării
Şi sfărşitul depărtării.

Parcă acum eram copil la mama...
Își scutură timpul prin stele, coama
Și trec zilele-n luni și luni în ani
În herghelii de fluturi diafani

Ține-mă de mână strâns
Și privește-mă...am plâns!
Dar acum sunt fericită
Fiindcă mă simt iar iubită!