Ina M. - creaţii proprii

Două maluri și un pod
Sunt al fanteziei rod
Căci pe pod trec, zi de zi,
Miazănoapte-miazăzi!

Aș vrea să pot să ies din colivie…
Să simt cum zborul sacru mă învie,
Tu să fii lângă mine, să-mi arăți
Că cerul n-are limite sau porți!

Într-o zi de iarnă, gri,
Când deabia se mai țin vii
Crengile de prin copaci
Bătute de vânturi reci,

Călător prin zi și noapte
Doar destinul mă desparte
De ființele cu chip
Ca al meu...fir de nisip!

În viața ce-o trăim zi după zi
Și o slăvim mai mulți în poezii
Începem, chiar de prunci, prin a sorbi
Iubirea mamei, fără a vorbi...

Când pașii mi se-ndreaptă spre abis,
Ascult cum înflorește un cais…
De-i primăvară-n ziua înnorată,
Raze de soare se arată-ndată!

Mamă iubită, icoană la altar,
Nu vom avea vreodată, noi, habar
Ce este-n sufletul plin de iubire,
Lumină sfântă, nobilă menire...

Azi am coborât în mine...
Și sunt sigură...nu-mi vine
Să mai ies de-aici , afară,
Unde frigul mă doboară!

O stâncă vreau să fiu,
La malul mării...
Să-ți umplu sufletul pustiu
Cu taina depărtării!

Iarna și-a pus cuvertura
Și a-ncremenit natura...
Gerul e așa năprasnic
Că te lupți cu el zadarnic,