Ina M. - creaţii proprii

Și cade-n fiecare zi câte o lacrimă de ceară
Din crengi maro și pământii, ce se răcesc și-ncep să doară…
Se scurge ceara înghețată către pământul împietrit,
Acoperit cu mare grijă de un covor îngălbenit.

Vânticel de seară caldă
Fața veselă mi-o scaldă,
Pe aleea cu pomi darnici
Gândăceii aleargă, harnici.

Seară –n lătrături târzii,
Tu și clipele târzii
Îmi dați pacea-ntunecată
Ce a fost de mult uitată!

Caută-mi Doamne un colț de Rai pe Pământ
Și am să închei cu Tine un legământ
Că n-am să-l stric și n-am să-l murdăresc
Ci doar am să-l iubesc și-am să-i trudesc.

Ramuri calde se întind
Către soarele fierbinte
Și le cresc muguri pe rând,
Razele vor să -i alinte

Ce îmi aduce valul mării?
Sărutul rece-al depărtării…
În spuma albă de mătase
Cerul albastru timpul coase

Vulcan de ropot ce erupe
Din 'naltul cerului de plumb,
Anunță mari mișcări de trupe
Făcând stejarul falnic strâmb.

O pată albăstrie în marea verde-a ierbii
E floarea mititică ce-o ocolesc și cerbii
În drumul lor bătut spre lacul din pădure
Ce trece printre tufe cu negre-coapte mure.

Jumătatea drumului sinusios
Se contorsionează, întoarce pe dos
Sentimente și scoate din praf gânduri
Uitate de mult... Le așez în rânduri.

În liniștea verde pădurea respiră
Din pacea iubirii, departe de ură
Și omul se-ndreaptă, copacul imită,
Căci e mai aproape de-a păcii ispită.