Ina M. - creaţii proprii

Așază-te pe patul dintre rânduri
Și nu mai scrie ale tale gânduri,
În perne de- amintiri să te afunzi
Când sufletul în brațe îl cuprinzi.

Se joacă micii fulgi de nea
Venind pe la fereastra mea
Apoi valsând se-ndepărtează
Căci ochii triști la geam visează.

Bună ziua! Mă scuzați, poate vă deranjez...
Poate că nu îmi pasă și nici nu mă jenez
Că vă-abordez direct, poate că sunt obraznic...
Înspăimântat de moarte de un prezent nemernic

Avea un fel de a privi,
Albastru, cel din colivii
Visat de pasări nezburate
Pe cerul plin cu nestemate.

Ghiocel imaculat
De lumină-nconjurat
Strălucește în pădure
Ca s-anunțe o schimbare!

Broasca gândului albastru
Sare de pe pat pe astru
Și orăcăie un muget
Înfigând cuțitu-n cuget.

Leoaică tânără e luni,
Ea saltă tragic din genuni
Printre "tu faci" și "trebuie"
Și-ți pune-n mână-o sabie.

-Când te trezești din somnu'-adânc,
Să lași simțirea în cuvânt
Să treacă de la fruntea ta
Pe buze…poți interpreta?

Îmbrățișată de lumini, zăpada
E o sclipire, dansul sau parada
De fulgi de nea pe aripi îngerești,
Căci viața asta e tot ce-ți dorești.

Iubirea iartă și te-mbracă cu-mbrățișări,
Când nu aștepți furtuni și răscolești cărări
Pe care nu demult ați călcat amândoi
Și te întrebi strângând la pieptul tău un sloi: