Ina M. - creaţii proprii

Plin de-albine cu petale
Peste munte, peste vale,
Parcă ninge cu aripi
De fulgi mari scăpați din stupi!

Din bobocii de tristețe, flori
Ies în frig și tremură fiori,
Nu mai este vremea amintirii
Frumuseții blânde-a primăverii...

Lumina zilei ce se naște
Din rece-albastru de planete
Învăluie-n îmbrățișare
Un fir de iarbă, creangă, floare.

Dac- ar fi să fiu o floare
Care crezi c- aș fi eu oare?
Dac- ar fi să fiu o stea
Ai vrea din lumina mea?

Lipită- i iarna de urgie
Și e înfiptă bine- n glie,
Degeaba soarele prelinge
Căldura... iarna o va stinge!

Știi c-am fost puțin plecată
Pe un nor umplut cu vată?
Da, s-a întâmplat spre seară
Când privirea pe cer zboară,

Cu degetele- n cerul plumburiu
Frământ tristețea și simt că nu știu
Ce anotimp trăiesc în fulgii mari,
În simțuri moarte, fluturi temerari...

Foarte, foarte parfumate
Lăcrămioarele- aplecate
Spre pământ, nevrând spre soare
Să-și ridice-a lor splendoare

Mâine voi pleca la mama
Fiindcă mă cuprinde teama
Că trec zilele în goană
Și- am să plâng de dor sub lună.

Din frunze veștede de trup,
Prin frigul iernii, ne erup
Iubiri târzii cu ghiocei
La tâmple unde zburdă miei.