Ina M. - creaţii proprii

Ca o rugă, codru- n soare
Fluieră a ciocârlie
Și o mamă în sudoare
Crește pruncul prins în ie.

În ploaia de vremuri ridic fruntea cu gânduri
Și pescărușii așază pe ea valuri săpate în riduri
Îngropând visuri. Nisip de regrete se scurge din privire,
Furtuna îl înghite și scuipă dureri dând vremii de știre.

Prin trecerea cea oarbă spre galaxii pierdute
Noi rupem file albe din zilele cernute.
Nedumeriți, bezmetici de- atâta-ncrâncenare
Noi dizolvăm prezentul în clipe oarecare.

Salutări, camarazi!
Ce mai poți tu să arzi
După anii de viață?
Poate- un vis, o speranță,

Tu ți- ai pus azi o dorință
Sau crezi că nu-i cu putință
Să se- ndeplinească odată?
Viața este ca o roată...

Ce bestie zace în ungher de suflet?
Ai vrea ca un înger să scoată un urlet?
Pândești de ani buni să strângi doar o pană
Din aripa albă, s-o pui la rană.

Îți cauți destinul prin veri cu furtuni,
Te pierzi printre fire de negre genuni
Și aripi din praful urcat către nori
Te saltă-n concertul ce-ți mai dă fiori.

Torid afară...și nu- i prima oară,
Pe cerul alb nu e măcar o cioară
Să facă umbră prafului- pământ,
Mustim în zeama fără de cuvânt.

Vorbind cu vinul am ucis paharul
Și zeci de cioburi căutau amarul
Să îl omoare, să-l înmormânteze
Dar el era în sticlă, ținând treze

Dorită, haina vieții ți-ai proiectat-o-n minte,
La croitor te-ai dus, i-ai spus în trei cuvinte
Cum vrei să îți arate pe trupul conștiinței
Și-acesta a transpus-o în stofa cunoștinței.