Ina M. - creaţii proprii

Lan de grâu în asfințit...
Vântul, valul unduit
Peste spicele flămânde
De raze de soare blânde,

Nu știu cum ajunge un gând să jubjuge
Minutul din ora ce veșnic îmi fuge
Din zilele moarte în nopți liniștite...
Doar vinul mai știe...Aud iar copite

Așteptăm să plouă de prea multă vreme...
Ar trebui să plecăm...pe cealaltă lume!
Seceta prelungită ne- a ars din grâne
Și vântul nu- încetează să ne îngâne.

Ce vrei să știi, ploaie de gânduri?
Pe frunte rânduri după rânduri
Mi- ai unduit din semeție
Crezând că vei topi mândrie...

E cerul somnoros și trist
Iar norul negru, un artist
Își lasă pensula să cadă
Pe- aleea timpului și- o udă...

Adulmecându- mi tinerețea
Am întâlnit pe drum tristețea
Dar mai puternic, primăvara
Mi- a scos din inimă comoara...

Linie, linie, punct și punct,
Linie, linie și- un rotund,
Linie, linie și- un balon,
Ăsta- i chipul lui Ion...

Un nor de praf stelar se- avânta- n univers
Și pașii prea grăbiți alintă talpa- n mers
Căci știu că fericirea de a privi la stele
Întinde tot mai tare a bărcii mele vele.

Însângerații ghiocei răzbesc din iarna bolii noastre,
Se nasc în gânduri clopoței ce- anunță- ngrijorări terestre.
Imaculata inocență uită- n anii ce- au trecut
E pusă- n colt, la penitență, ne mai fiind omului scut.

La malul mării, Dumnezeu
Admiră valul numit Eu
Care se-ndreaptă către mal,
Metamorfoză într-un voal.