Ina M. - creaţii proprii

Ce frumoasă este mama
Peste trecerea de vreme,
Doar acum îmi pot da seama
Care- i rostul ei în lume!

Ne mor părinții și le plângem soarta
Căci viața iute își învârte roata...
S-a rupt din suflet sufletul de tată
Și rana ce-a rămas e-nsângerată.

Vai ce m- a mai nins aseară
Cu cântece de chitară
Și mi- a înghețat frustrarea
Asmuțindu- mi încântarea!

Dantela valului îmbracă
Nisipul fin ca altădată,
Se naște soarele din mare
Să-și caute pe val cărare.

Steaua pașilor pierduți
Luminează revelații,
Anii tălpilor, temuți,
Lasa- n urmă constelații.

Și s- a mai dus o vară
Și s- a mai dus un an...
Începe să ne doară
Privirile în van.

Pe frunze de tei se scurg lacrimi reci
Și nori plumburii în gânduri întreci,
Tristețea scâncește în cerul smerit...
E vreme de ploaie și chiar de iubit!

Un drum șerpuiește spre vise- nstelate,
Pornește, rulează și duce departe
Un zâmbet de val urcat peste valuri
De gânduri ce luptă cu negri balauri.

Voal străveziu pe plaja nisipului fierbinte
Se- întinde și se strânge- n tăcutele cuvinte,
Doar valul se ridică pe val crescut din spume
Și are drept de- a spune că nu va lăsa urme.

Nu poți descrie- n câteva cuvinte
Mirosul teilor? Adu- ți aminte
De Eminescu și de mânăstirea
Cu bolta aurită...Învierea