Ina M. - creaţii proprii

Într-o zi de toamnă- apar
Norii ce- aduc ploaia rece
Și aceștia nu dispar,
Printre ei vântul nu trece.

Urmăriți de zile scurte
Peste amintiri pierdute
Printre ani trecuți pe tâmple,
Toamna vrea să se întâmple!

Aș mânca din nou puțin,
Chiar de voi simți că-i chin...
Pâine cu salam pe masă,
Dar e pace peste casă!

Fără limite ne zboară
Vorbele ce- încep să doară
Și întoarcem prin cuvinte
Rațiuni cuprinse- n minte.

Aș vrea să- întreb un răsărit
De ce se zbate- n infinit
Mereu, mereu și nu renunță
Să-învârtă roți de la căruță?

Ca albina în polen
Mă îmbrac în praf, solemn,
Pașii de pământ fierbinte
Strivesc cenușa din minte.

Caut plăcere
În ceas de tăcere.
Ofer companie
Și flori de câmpie

Între cer și pământ
E credința, cuvânt
Spus de om păcătos
Ce acum e sfios

Din punctul de- început pornim
Spre infinitul ce- l dorim
Mai roz, mai violet, lumină...
Născuți fără să vrem, din vină!

Când te aștepți la vreme bună
Și vezi că vine o furtună
Să- ți pui o pelerină mare
De gânduri bune și de soare.