Ina M. - creaţii proprii

Înmugurire, sentiment
Pe creanga zilelor ciment,
Irumpe seva din beton
A primăvară într- un zvon.

Plecăm din lumea noastră mică
Cu un regret și multă frică
Că nu suntem demni să ajungem
La Dumnezeu și nu ne ungem

Pe patul cărții stă întins
Motanul ce-a uitat de lins
Și toarce rânduri jucăușe
Pe pagina prinsă-n cătușe.

Cumplit se- aude vântul
În stuful cel uscat,
A înghețat cuvântul
Pe câmpul neudat.

Secundele se strâng în orele din noapte,
E liniște și totuși la ușă se- aud șoapte
Căci amintiri străbat prin timpul comprimat
Și generații- aud istorii...n- au uitat

Are nevoie lumea de smaralde,
De zâmbetele inimilor calde,
De relaxare și de regăsire
Și de iertare și multă iubire...

Ei duc în spate greutatea
Zăpezilor, făcând dreptatea
Parfumurilor din pasteluri
Ce- așteaptă sub pământ, pe dealuri.

În fața ușii stau, nerăbdătoare...
A mai trecut un an, mă bucur oare?
Izvorul vieții mele nesecat,
Am fost la tine...de mult am plecat!

Privirea înstelată înalță o dorință,
A sufletului poartă deschide și putință
Există printre stele să- ți crească aripi versuri
Când poezii străbat multiple universuri.

Desfac în așteptare săptămâni...
Și tu, frumoaso , de ce tot amâni
Să îți plesnești bobocii-n feerie
De roz, să fii a zilelor mândrie?