Gerra Orivera - poeziile altor autori

Iar noi, care râdem în cămara
Fostă nu demult a lor, când vara
În roşii flori se-alintă, vom plânge-n
Dimineaţa cui, căci vine seara?

Iar când, pe Cel ascuns după Perdea,
Am implorat s-aprindă-o lampă-, o stea,
Drumul să văd, răspunsul a fost scurt:
"In veac, va fi doar noapte-n mintea ta."

Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost
În sine, cum n-au sens – un joc anost
Unde doar El mută şi aruncă
Pionii-n coş – sau viaţa, câtă-a fost.

Din oasele-ngropate emanând
Miros de Vin în aer, când şi când,
Trecătorii vor fi plăcut surprinşi;
Şi -astfel voi reveni la voi – în gând.

Din Vortexul Planetei, până sus
La Tronul Marelui Saturn m-am dus –
Noduri, mii, am dezlegat, dar taine
Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

Din Vortexul Planetei, până sus
La Tronul Marelui Saturn m-am dus –
Noduri, mii, am dezlegat, dar taine
Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

Deşi împodobită ţi-apare pe retină
Valoare lumea n-are deloc, cu-adevărat;
Ca tine mulţi plecară şi mulţi or să mai vină,
Din ea i-aţi partea, şi tu din ea vei fi luat.

Deşi cu compas şi riglă-am calculat şi-n
Logică-am insistat s-aleg pe "E" din
"Nu E", pe mine cel profund, adevărat,
M-am regăsit sorbind paharele cu vin.

Deasupra noastră-un Trandafir regesc
Râde-n boboc: "Cântând în lume cresc,
Iar când Haina-mi de Mire s-a tocit
Grădinii o cedez – şi-i mulţumesc!"

De vrei, spui, zilei mii de Roze-i ceri –
Nu, chiar? Dar unde-i ziua cea de ieri?
Şi vara asta toată numai Flori
Nu stă cumva pe locul altei Veri?