Gerra Orivera - poeziile altor autori

Îţi spun, pe când din Ţel, de la-început,
Parwin şi Mushtari s-au desfăcut,
A fost predestinat ca Huma mea
Şi Sufletul să fie prin Sărut.

Învie Noul An dorinţe dragi,
Când gânditor tu, suflet, te retragi
Spre locul de-unde Moise-a rupt un ram
Şi pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

În taverne beau vinul roz mereu?
Dar Seva Vieţii-i de la Dumnezeu!
Deci, sfântă fiind, se cade s-o bem;
De-i Blestem, bând, să-o blestemăm mereu!

În ora-ţi strâmta tu nu ştii nimic
De drumul lui A mare spre Zet mic,
Nici despre ţara care-încape-n ceas
Şi nici de ce bătrânilor li-e frig.

În lume-nţelepciunea nici un profit n-aduce
Din fructul lumii-acestea doar proştii pot gusta.
Să vină cel ce poate de râpă s-o arunce,
Poate aunci destinul de noi se va-ndura.

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

În Ceruri, nu Tu pe-Adam din Lut ai
Zămislit şi-ai adus pe şarpe-n Rai?
Dar pe Pământ, ca om, pentru păcat
Iertare-ades o să primeşti – şi dai!

Unde-i Iram cu trandafiri, suspini,
Şi cupa lui Jamshyd cu şapte crini?
Sunt duşi – dar un Rubin mai râde-n Vin,
Trec oameni pe alei – şi nu puţini.

Unde-a băut Jamshyd, sub Trandafir,
Doar şerpi vin azi să doarmă în potir,
Nici chiar Bahram, marele vânător,
Nu l-a putut trezi din somn pe-Emir.

Una zicea: "Fie clară treaba
Nu m-a modelat din Lut degeaba,
Nici mi-a croit un bust ca-ntr-un târziu,
Din trupul meu, spart, să crească nalba!"