Gerra Orivera - poeziile altor autori

XXXI AMARNICĂ durere mă chinuie zi și noapte,
și nu pot dormi.
Tânjesc după întâlnirea cu Iubitul meu și casa
tatălui meu nu îmi mai face plăcere.

XXV DOMNUL se ascunde și Domnul în chip minunat
se dezvăluie:
Domnul m-a împresurat cu greutăți și Domnul
mi-a topit neajunsurile.

XXIII CAD umbrele serii, dese, adânci, și întunericul
iubirii învăluie trupul și mintea.
Deschide fereastra spre apus și pierde-te în
cerul iubirii;

XXII O,FRATE, inima mea tânjește după adevăratul
Maestru;
Cel care umple cupa iubirii adevărate, soarbe el
însuși din ea și-apoi mi-o oferă mie.

XVIII VĂZDUHUL, unde locuiește spiritul, radiază de
muzica luminii;
Acolo, unde înflorește muzica albă și pură,
Domnul meu își află încântarea.

XIX O, INIMA MEA! Spiritul Suprem, Maestrul, e lângă
tine, sus, o, sus!
Aleargă la picioarele Iubitului tău:
Domnul tău îți stă la căpătâi.

XVI ÎNTRE cei doi poli, conștient și inconștient, acolo
și-a făcut mintea leagăn:
Acolo atârnă toate făpturile și toate lumile, și leagănul
acela nicicând nu-și încetează mișcarea

XIV FLUVIUL și valurile lui sunt una și aceeași apă:
unde-i deosebirea dintre fluviu și valuri?
Când valul se ridică, e apă; și când coboară, este
aceeași apă. Spune-mi așadar, unde e

Minunată zi, și vremea nu-i nici caldă, nu-i nici rece.
De pe chip de roze norul șterge pulberea când trece.
Triluie în graiu-i tainic filomelul către-o roză
galbenă-n obraji: ”Iubit-o, soarbe doar licoare roză!”

Deși chinul meu e mare și mâhnirea mea e multă,
pe când tu petreci și râsu-ți hohotește, mă ascultă:
să nu pui temei pe-acestea, fiindcă Roata cea de stele
are-o mie de tertipuri să te joace sub perdele!