Gerra Orivera - poeziile altor autori

Afară-i noapte, plouă, ninge!
Pe cer aleargă repezi nouri;
Ah, unde-i strălucesc iubitei,
Pe vrea asta, ochișorii?...

Ni s-a spus: ”Neprihăniții cei cu fețe de luceferi
tot astfel, precum muriră, s-or scula din groapă, teferi!”
Noi, de-acum, cu băutura și iubita, dăm în zoale –
fie ziua învierii, vii și teferi, să ne scoale!

Bea, să-ți scoți din cap și multul, și puținul și, anume,
cele șaptezeci și două texte, câte sunt pe lume…
Nu mi te feri de vinul, care, după-o-nghițitură,
spulberă o mie pricini și urmări ce ne pierdură.

Buni prieteni mă lăsară. Moartea le-a pus talpa-n ceafărând pe rând, făcându-I pulberi… Strânși în juru-ți stăm, garafă, bând la zaiafetul vieții – dar căzură pe de lături,
beți, de mai-naintea noastră, cam aproape două leaturi.

De știință-ntotdeauna cugetul meu însetat e.
Dintre taine-și ridicară vălurile-aproape toate.
Șapte'ș'doi de ani în capăt m-am destăinuit, zi-noapte,
Că din taine nu-I nici una să mi se destăinuie-n șoapte.

Înțeleptul să-și ascundă orice taină-n adâncime
cum stă zgripțorul pe munții rătăciți prin albăstrime.
Din ascunsele-i sidefuri, perla-și toarce alba haină,
boaba-i de lumină dură este adânca mării taină.

Nu sunteți doar câțiva, puțini,
copii ai luminii,
rătăciți printre bulgări de lut.

Nu exiști pentru a impresiona lumea.
Exiști pentru a-ți trăi viața
în așa fel încât să fii tu fericit.

”Doar imaginația ta?”
Bineînțeles că este doar
imaginația ta!
Această lume este imaginația ta.

Cine se aseamănă se adună.

Fii tu însuți,
liniștit, împăcat și senin,