Gerra Orivera - poeziile altor autori
- În vălmășagul vieții acei sunt fericiți - Omar Khayyam
În vălmășagul vieții acei sunt fericiți
Ce cred că le știu toate și cei ce totul neagă.
Și eu am vrut să-mi fie cunoașterea întreagă
Și-azi pizmuiesc pe orbii pe care întâlniți.
- În spatele cortinei din veac se află-ascunsă - Omar Khayyam
În spatele cortinei din veac se află-ascunsă
Adevărata față a vieții și a lumii.
Iar țărna ni-i sălașul. Dar și-n imperiul humii
Ne-așteaptă altă taină, la fel de nepătrunsă.
- Și acei bătrâni ca vremea, și acei năvalnici tineri - Omar Khayyam
Și acei bătrâni ca vremea, și acei năvalnici tineri
buzna dau să-și împlinească doruri fără de rețineri.
Lumea veche n-o rămâne-a nimănui și, la răscruce,
mulți s-au dus, și noi ne ducem, și-alții vin și se vor duce.
- Cel ce zămisli pământul, zodii, Roata de azururi, - Omar Khayyam
Cel ce zămisli pământul, zodii, Roata de azururi,
câte chinuri nu sădit-a-n pieptul omului, de-a pururi!
Câte buze de rubine, câte plete-n mosc muiate
zac în pântecul țărânei și-n sipet de mult uitate!
- Când pe unul ni-l aduce, când pe altul ni-l răpește, - Omar Khayyam
Când pe unul ni-l aduce, când pe altul ni-l răpește,
nici o taină despre-acestea nimănui nu-mpărtășește.
Din ursită ni se-arată doar atâta: cupa-ntoarsă,
cupa vieții, cum, de-a pururi, băutura și-o revarsă.
- În sfere fără nume înalt m-am avântat - Omar Khayyam
În sfere fără nume înalt m-am avântat,
Dar zboru-a fost cădere în cercul pământesc.
Și n-am avut cui taina aici s-o-mpărtășesc.
Și plec pe-aceeași poartă pe care am intrat.
- În parfumatul prier, când – beată de iubire – - Omar Khayyam
În parfumatul prier, când – beată de iubire –
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine
De m-aș gândi atuncea la rai și mântuire,
N-aș prețui, iubito, mai mult decât un câine.
- În lume ca pe-o minge ne-aruncă-un joc fatal - Omar Khayyam
În lume ca pe-o minge ne-aruncă-un joc fatal.
Ne-azvârle-n dreapta, 'n stânga – precum vrea jucătorul
Și doar cel ce ne poartă mereu din val în val,
El singur știe sensul, el știe adevărul.
- Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Şi tu nu le poţi vedea - Kabir
Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Şi tu nu le poţi vedea
Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată, şi ai să vezi:
Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut:
- Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat. - Kabir
Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat.
Trezeşte-te, omule, smintitule! Căci moartea te pândeşte
Ai aici, dinaintea ta, apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare.
Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul, ci însetează de nectar;

Distribuie aceste poezii: