Poezii despre Credinţă:

A fost cândva odată un tinerel ce-avea
O mamă iubitoare.. care mereu plângea...
Avea un singur ochi.. şi nu ştia de fel
De ce măicuţa n-are doi ochi aşa ca el...

Eram copil şi mă duceam în parc, un loc drag, mie,
S-ascult al vântului suspin.. s-ascult din veşnicie
Cum cerul răsuna-n cântări, copaci de veselie
Băteau din palme... căci erau cuprinşi de bucurie...

Cântecu-mi, o, Doamne bun!

Cântecu-mi, o, Doamne bun
E-n bucuriile sfinte, nespuse,

Cu pacea lui Hristos în suflet umblă,
Nu te lăsa în deznădejdea lumii,
Căci lumea asta de acum e-o umbră
În care doar creştinii sunt nebunii,

În casa Ta, eu am trăit ca fiu, iubit de Tine
Era frumos.. înălţător.. te ştiam lângă mine
Furtuna când bătea în geam, tu mă priveai senin
Şi îmi spuneai: -"să nu te temi, să fii de pace, plin.."

Ți-am prins numele în palmă
Și l-am dat azi de pomană
Gurii mele ce cerșea
De pe cer o mândră stea...

Codrule cu frunza deasă
Sub umbra ta răcoroasă
Lasă-mă să mă ascund
De al lumii greu tumult

Ah, ce gingașă-i otava
Când vrea talpa descălțată
Să se curețe de-otrava
Din adidași îmbibată.

Neînsemnat şi fără de putere,
La colţ de stradă stătea un copil.
N-avea curaj de la oameni, a cere
Doar un bănuţ... şi îi privea umil...

Cred în bunul Dumnezeu
și în steaua ce răsare,
cred în soare - central astru
și în dragoste, sunt leu.