Poezii despre Credinţă:

Să-ţi aminteşti, copile drag
De sfatul dat, acasă
Când tatăl îţi şoptea în prag
Ca să rămâi..! Pe drum, pribeag

Rondelul petalelor de Vis

Bucuriile, sunt petalele de Vis
Speranţele... aurifere-n viaţă

Crezul Dragostei

Când am paşit în legământ
Isuse Doamne să-Ţi urmez,

Sărmane om!
Suferi
Profund
Şi nici măcar

Naţionala, mândră floare,
Are, clar, un'şpe petale
Şi sunt care-mai-de-care,
De vis toate, trufandale!

Eu nu voi sta însingurat
La porţile tăcerii!
Voi spune: El e Minunat!
Şi voi cânta cum n-am cântat

Am purtat iubirea
Spre ceruri, spre stele
Şi-atunci fericirea-n
Lacrimile mele

Motto
Care și cine-a râs, a scris
Despre petalele de vis
Și toți la toți au arătat

Mi-a plăcut o floare, când mergeam pe stradă -
Era în grădina ta;
De la geam, şi mama putea să o vadă,
Însă nu era a mea…

Coboară azi, ca dintr-un vis,
Un gând suav, Cuvânt nescris…
Pe trepte moi, ca din petale,
O lacrimă zâmbeşte moale