Poezii despre Credinţă:

A fi creștin înseamnă a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă
să arzi în Hristos, și să mai știi
că dragostea nicicând nu se destramă,

Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.

S-a-ndepărtat al nopţii negru fald,
Luând cu sine stelele captive,
Şi zorii ciripesc pe portative
Vărsându-şi rubiniul în smarald.

What if the Halloween’s a mandatory task
For me to wear a sad and bloody mask?
I’ll not agree this kind of awful joy -
I want a normal, beautiful, nice toy!

Prin vălul întrebărilor, confuz,
Pătrunde a cunoaşterii etravă
Icnind, nesăţioasă şi bolnavă,
Luptând cu al misterelor refuz.

Muzica vremii se așterne
Cu-amurg alergător pe clape
Ca unde inelând pe ape
Visând statornicii eterne.

Rămâne ţara fără capi de soi,
E totul sus, acolo, o spoială,
Iar jos e trupul ţării prins de boală -
Ne-o fi mai bine-n viaţa de apoi...

Era o noapte caldă-n acea vreme
Isus, pe munte se ruga, plângând..
Pe ucenici, dorind parcă să-i cheme
La ruga şi-n veghere, aşteptând!

Acel ce poartă-n piept, Iubirea..
În veci, acela va trăi
Acel ce plânge după cerul
Pe care îl va moşteni

M-au tot bătut străinii peste gură
Că înghiţii cu lacrimi şi cuvinte
De-am încurcat cântare şi arsură
Ţinându-le în inimă şi-n minte.