Poezii despre Credinţă:

Rondelul florilor de soc
Mi-aduce pace si noroc;
Rondelul florilor de tei
M-apropie de fratii mei

Departe-n pajişti de nsomn mă caut
şi beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieţii flaut
îmi tulbură trăirea înecată-n fiori.

Răstignită-i jertfa pe mormântu-acesta,
Plângi cu disperare, nu mai crezi nimic,
Tulburând, o clipă, sfinţilor siesta,
Gândurile tale le-ai trimis în plic.

Mărturisire

Trecut-au ani şi anotimpuri
de când pământul îl umbresc,

”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei, 24:12)

Se-aude prin ramuri al iernii prolog
Cu vaiere lungi și stridente,

Nu-mi vine să mai scriu despre nimic!
Văd cum se surpă-n jurul meu o lume…
Parcă mă simt din ce în ce mai mic,
Mă mai agăţ acum de-un singur Nume.

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”
Ioan 14:6

Viața iarăși mă îndreaptă

Împrăștiat prin toate cele
Tot fugăream ca niște fluturi
Amorurile mititele
Cu juruințe și săruturi.

Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu

Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îşi arată coţii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.