Poezii despre Credinţă:

Să nu cerșim, cu ancorări, din stele,
Mai nalte și distinse frumuseți-
Să ne-admirăm durerile rebele

Pe umerii zilei lumina difuză
Îşi caută drumul prin nord şi prin sud,
Prin estul şi vestul ce-n ploi se exclud,
Şi ziua, ea însăşi, ne pare ursuză.

Am cerut iubirii lacrima de dor
Să-i sorb frumuseţea şi să mă-nfior,
Când aşează-n suflet, dulcele ei gând,
Am cerut iubirii lacrimă şi cânt...

Rondelul Închinării

La Dumnezeul Sfânt şi Veşnic,
Veniţi cu toţi, să-ngenunchem

Intrăm cu noul ev în carantină
Punând bizareriilor hotar,
Căci au uitat cocorii să mai vină
Și-avem un anotimp interimar.

Este trist omul-ţărână, când se crede demiurg,
Dominându-şi stirpea lui, sursa relelor ce curg,
Foamea de concret îl paşte, torturat de întrebări,
Despre ordinea în lume, cu speranţe-n vindecǎri.

Fără Tine,... Doamne Sfânt!

Fără Tine,... Doamne Sfânt,
Ce ar fi, viaţa-mi sub soare

Eu ştiu că Domnul meu e viu!

Când munţi de valuri agitate
În iureşuri pornesc în noapte

Se scutură pământul de păcate,
Mai moare câte unul dintre mişei,
Foşnesc prea viu iubirile uscate
Între bărbaţii cu lipsǎ de femei.

Am alergat la oameni, cu sufletul flămând
De pace şi iubire... şi inima arzând!
Am alergat, crezându-i cu sufletul curat...
Dar pacea şi iubirea, la oameni n-am aflat!