Poezii despre Credinţă:

Lumea bună

Dacă într-adevăr există viață
Și nu al morții e sfârșitul

La noi, aici, când ai venit!

La noi, aici, când ai venit
Isuse, Tu ai fost Cuvântul,

Dilemă

Un bogat dintre aiceia ce averilor slujesc
Într-o zi purtându-și fala și înaltul rang domnesc

Ascunde-mă în Mâna Ta,
Parinte-al Îndurării...
Când inima îmi este grea,
Când sfâşiat, mi-e doru-n ea,

Maria vede
Cum vin călăii și pe
Iisus îl ucid.
***

De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.

Am trecut pe lângă dor
Şi-am cules din urma lui,
Cântecul stejarilor,
Şi doinirea codrului!

Arată-mi calea către Tine
Chiar de mă lupt prin valuri, mii,
Eu ştiu că braţul Tău mă ţine
Iar valul nu va birui…

De ce mă chinui, Doamne, cu o hârtie goală,
de ce m-ai pus să sap printre cuvinte
când carnea mea e-a gândului tău coală
pe care scrii cu riduri dinainte?

Suntem trecători, soarta mereu ne tulbură, ne frământă
Jucându-se. După ce ne înalță în genuni ne aruncă.
Rezistă. Să nu te sperie nesfârşitele capcane,
Nu te mânia. Domnul Iisus îţi întinde o mână. Crede!