Poezii despre Credinţă:

Biserici albe umblătoare

În voi în toți se află Domnul!
În cartea sfântă asta-i scris,

În suflet când mi-a răsărit

În suflet când mi-a răsărit
Sămânţa Sfântului Cuvânt,

Iubirea este ghemul magnific al fericirii
Cu firul tors din fuiorul divin al luminii.
Splendoarea vieții a fost dăruită de Iisus
Asigurându-ne că nu va fi niciodată apus.

Când a strigat Isus pe cruce

Când a strigat Isus pe cruce
În chinul morţii: ,,S-a sfârşit!”

Tu ne-ai născut din duh şi din iubire
Străpuns ai stat pe crucea de blestem
Ca să ne dai viaţa-n nemurire
La crucea ta şi azi îngenunchem..

Vaporul aluneca ca o fantomă pe Dunărea liniştită.
De pe covertă admiram şesul îmbrăcat cu mii de flori,
Aveau culori din ochii şi sângele vărsat al luptătorilor ce au plecat.
Aici s-a surpat malul până când Icoana Sfântă singură s-a fixat.

Hristos a înviat!

Din starea de somnolenţă,
Şi-a letargiei-n greu păcat,

În căutarea sinelui


Sunt o pribeagă-n propriul destin

Sonetul Aşteptării

Trecut-au două mii de ani de aşteptare
Ca să revii, Isuse Doamne, ca-Mpărat,

Omule pribeag


Tu, omule pribeag, te uită la soroace