Blacks - creaţii proprii

Te-am căutat în prag de primăvară
pe șantierul propriului tău vis
Și te-am văzut trudind la acea scară
ce te va duce către Paradis.

Din taina nopții ce-o trăiești, coboară-te-n cerneală
să iei lumina din povești, avidă de zvâcneală
Și prinde-te de al tău vis și de a panei vrere,
ca să plutești spre-un cer nescris de-a liniștei tăcere.

Lâng-a nopții călimară stau încovoiat de gânduri
și mă-ntreb de are rostul tocul să-l arunc spre cer,
să-mi ridic a vieții scară prin înșiruiri de rânduri,
ca prin zbateri de cuvinte să-mi ridic nou acroter.

Iertare-ți cer în ziua care vine
că nu mai sunt acel ce ieri am fost.
Prea ocupat să urc peste ruine,
mi-am construit un munte adăpost.

Pe așternutul cerului de vară
stau tolănite stelele dormind.
Și mă întreb, pentru a câta oară,
Cum de-n priviri și-n toate se-aprind?

Năprasnic te-oi iubi în felul meu
Și n-am s-o fac deloc ecleziastic
La fericire fi-vom minereu
să ne-ndreptăm spre-un univers dinastic.

Când totul va fi nou prin Înviere
Și viața v-a purta un alt veșmânt
Iertarea și iubirea, prin artere,
le vom purta c-un unic legământ.

Când noaptea aruncă a sa seminție
și aripi de visuri ne poartă-n povești,
M-așez cu speranță l-a ta agenție
să-mi cumpăr biletul spre visul ce ești.

Dă-mi focul departe de tine
și lacrima arunc-o în vid
că fierbe amaru-n destine
și aburi se-avantă perfid.

Românie, Românie,
Dumneavoastră, Scumpă Glie,
Sub pantof de retardați
mai că în zadar te zbați!