Viața în alb și roșu

marți, 27 februarie 2024

Te-am căutat în prag de primăvară
pe șantierul propriului tău vis
Și te-am văzut trudind la acea scară
ce te va duce către Paradis.

Vei înălța prin albul din iubire
o cale spre un timp necunoscut.
Șiragul tău de pași spre fericire
un fir va fi, întins spre Absolut.

Mă voi aprinde tot cerând iertare
că am pornit urmând un vis nerod:
Să umblu prin nisipuri mișcătoare,
iar viață să-mi pulseze spre alt rod.

În valuri doritoare de speranță
voi arde fără flacără sau fum,
Iar roșul din iubiri, prin consonanță,
se va uni, în taină, cu-al tău drum.

Din depărtări vom fi doar două fire
ce se aleargă spre al vieții cer
Tu, albul zilei ce va da de știre
că ți-ai fixat un roșu la rever.

Eu voi rămâne pata de culoare
în așteptarea unui tainic semn,
Când, spiralat, ne-om arunca spre Soare
ca să legăm Speranța de Etern.

Ne vom roti în doi pe-a noastră cale
să arătăm clevetitoarei lumi,
că, de iubim, oricând vom fi în stare
să construim o punte din minuni.

De-om întâlni noi provocări în cale
le vom fixa de firul rotitor
ca un totem, Să ne păzească zborul,
să nu ne bată iarna în pridvor.

Și vom învinge iarna prin iubire
redefinind al lumii colorit.
Vom da de știre pentru omenire
că vom fi șnurul fără de sfârșit.

Și de voi fi, din nou, iubit de soartă,
Îți fi-voi sevă pentru al tău avânt.
Nimic nu va putea ca să despartă
un Univers croit prin legământ!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.