Adina Speranta - poeziile altor autori

Trup sfânt din trupul ce se frânge,
Voi, munți de brad și de stejar,
Străjeri ai țării care plânge,
Plini de povești și plini de sânge,

Parisul, magică făclie,
Cum n-a mai luminat pe cer,
Parisu-n mintea mea învie
Și frigurile lui mă cer.

Sub zidul alb al mânăstirii
Unde-ai închis un scump noroc,
Cu slovele muiate-n foc
Ți-ai scris chemările iubirii...

Stinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră
Și bătrânii, bieți, alături,
Tot mai stau uitați la vatră.

Mi-a bătut un moș la poartă,
Biet țăran cu tundra sură,
Îl lătrau departe câinii
Când să-mi vie-n bătătură.

Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viață apa, din vechime,
Niciun strop de suflet undele nu poartă
Și pe Marea Moartă nu vâslește nime.

Un gând răzleț îmi spune mie
Că-n umbră mai aștept un val,
O mare volbură târzie
Cu chiote de vijelie

Ce mort frumos s-a deșteptat în mine
Sub farmecul atingerilor tale...
O stea s-a smuls din negura din vale
Și-a răsărit o floare pe ruine.

Ce simte peștele spintecat,
ce simte căprioara împușcată,
ce simte boul la tăiere tăiat,
ce simte piatra sfărâmată,

Marea era liniștită și oarbă,
ca un copil care are albeață la ochi, -
și ține întinsă mâna lui dreaptă,
ca și cum ar putea