Adina Speranta - poeziile altor autori

În liniștea apelor
Se ascunde șarpele fantastic
Cu ochi adânci ațintiți asupra noastră,
Ca o conștiință a pietrei însuflețite.

Băusem prea mult în noaptea - aceea...

Era ora când totul ţi se pare posibil,
chiar şi învierea din morţi,

Și picăturile de sânge știu ce înseamnă acasă.
Altfel, s-ar rătăci prin corp
și ar uita să se întoarcă la inimă.

Şi dacă cerul e, până la urmă,
nemărginita mare?
Şi dacă luna nu-i decât pământul însuşi,
obrazul nostru pământesc privit în apă?

A îngheţat lumina în somn
şi cade mirată pe străzi
visând că răsare la poli.

Sunt drumuri ce ne caută de mult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
în căutarea lor pe alte drumuri.

Un ochi neodihnit sub osul frunții,
Încerc zadarnic pleoapa să-i închid.

Din cauza gravitaţiei nu pot pleca săgeţile plopilor,
din cauza gravitaţiei ziua se întoarce în noapte,
din cauza gravitaţiei ne întoarcem şi noi în pământ.

Lacătele de piatră
se deschid cu râuri,
lacătele de apă
se deschid cu stele,

Cândva au fost nişte nuci în grădina aceasta,
dar nucii au fost tăiaţi, iar fantomele lor
stau în soare acum şi m-aşteaptă
în timp ce cocoşii ţipă ciudat,