Poezii despre Viaţă:

Cu umbra-ți rece îmi îmbraci cuvântul
Dar porți în suflet chinuri și mai grele,
M-ai înjurat de sfinți, dar iată, vântul
M-a îndrumat pe drumul către stele.

Filmul vieții mele
...
Mă aflu-n mine ca-ntr-o închisoare
Cu ferestre largi, fără zăbrele,

plecat în lumina asfințitului
un om și-a întors o clipă privirea spre mine
mi-a tresărit gândul rătăcit prin trecut
zgomotul pașilor săi se contopea cu

Zâmbesc nebunii tot privind departe
Vorbind cu zidul care-i ține-n lanțuri,
Cu gândul sapă adâncite șanțuri,
Dar nu ajung la sfânta libertate!

E-aproape noapte și-mi aștept iubitul
Și caut să mă apăr de păcat,
Copilul meu departe a plecat...
- Căsuța mea, tu oare-ți știi sfârșitul?

Nu v-aș da să-mi duceți suferința!
...
Nu v-aș da să-mi duceți suferința,
Nu v-aș da nimic din ce-am trăit,

Per aspera ad astra
...
Dacă te duci, atras de lună
Spre țărmul viselor ușoare,

"Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele"

Așa visa Poetul care purta în sine,
O împletire-naltă a lumilor-culori,

Golitudine
...
Ce-s toate când ochilor, lumina li se fură?
Când rogi cerul mut iar el nu se îndură?

mi-ar fi plăcut să pot pleca
din noaptea violetă în care privirea
de foc a unei stele tăia lumea în două
mi-ar fi plăcut să pot să te prind în palmă