Poezii despre Viaţă:

Aș vrea să- întreb un răsărit
De ce se zbate- n infinit
Mereu, mereu și nu renunță
Să-învârtă roți de la căruță?

Atunci
...
Și atunci Te rog, când o fi să fie,
Ajută-mă să plec cu demnitate,

Cine sunt? Voi fi poveste...
Astăzi curg din întâmplarea
Vrută de Cel care Este,
Strecurându-ne suflarea!

imi urc gândurile pe un suport de cristal
pe care îl decorez frumos, bizar
și le rostogolesc până îmi dau seama
că sunt suficient de grele

dezleagă-te omule
de lanțurile răutății,
taie rădăcinile indiferenței!//

N-am absolut niciun chef de glume
vezi de pildă data
acum am toate motivele
să citez zicala

Sunt liber să-mi acopăr greșelile trecute
Nu dau de veste-n lume că iarăși m-am lovit —
În palmă-mi strâng noianul de amintiri pierdute
Și plâng pe-un colț de pâine că tare mi-a lipsit.

Ca pe-o glugă de coceni
desfacă-i de Cotroceni

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Iertare-ți cer în ziua care vine
că nu mai sunt acel ce ieri am fost.
Prea ocupat să urc peste ruine,
mi-am construit un munte adăpost.

imagini
imagini alb negru
cu un roșu sângeriu
proiectate prin diafilme