Poezii despre Viaţă:

Fără limite ne zboară
Vorbele ce- încep să doară
Și întoarcem prin cuvinte
Rațiuni cuprinse- n minte.

Odă tăcerii
...
Tăcere tu, ce porți în tine
Minunea vorbelor divine,

Un timp pe care nici nu l-am simțit
Și doar trei sferturi consumat corect.
Sfertul rămas, e timpul irosit
În căutarea "omului perfect".

Ultima redută
...
Lumea asta nouă e bolnavă,
Cuprinsă de-o cumplită boală,

Să nu intri-n noaptea acestei lumi ce piere,
...
Să nu intri-n noaptea acestei lumi ce piere,
Nici gândul către ea, în fugă să nu-ndrepți,

Drum frânt
...
În întunericul strâns, de lumină lipsiți,
Trăim vremuri de plâns, inutili dar cuminți,

Din mersul căruţei,
Umbra bunicului.
Timpul scârţâie.

Instantanee la mașina de scris

Azi sau ieri;
trecut,

Mi s-au fracturat visele
sub greutatea unui prezent ciobit
în care iluzia întregului
își întinde aripile

Eternitate
....
Să nu te temi de noaptea ce-o să vină
Pe tine bezna nu poate să te-ngroape,