Poezii despre Viaţă:

Prietenia, Doamne? Ingenuă trăire!
Un Făt Frumos din soare, o floare de copilă
Ei cresc și peste vreme, din fageda idilă
Cei doi îngemănează o trainică iubire.

Se duce o navă către spații
neregulate
și mâinile îmi cresc
până undeva unde mi-am prins degetele în incertitudini cleioase

Dar, dacă ea…? Ce aspră clătinare,
Nătâng ecou în inimi asurzite
Ori vânt stârnit pe ape liniștite
Când gelozia-ți este închisoare.

Replică la sonetul V al lui William Shakespeare

Acele ore de nesaț îi toarnă
Privirii tale, licăre astrale.

Se încrustează fulgii reci în carne!
Îmi ninge din trecut o amintire
Mansarda-ntunecată de smintire
Strecoară crivăț hulpav prin lucarne.

De sub cortina nopții se-aude-o bătaie
E vântul, ce-și poartă poemele pe umeri
Și le răspândește-n vis pe aripi de ploaie
Sub genele pline de gânduri și de temeri.

Trandafirul de foc
...
Motto: ”Îngrijiți-vă de cele ale sufletului
și toate celelalte vi se vor da pe deasupra.” (I. Hristos)

Plecarea ta mă frânge pe vecie
În urmă fi-voi umbra vieții duse
Cenușa zilelor de-acum apuse,
Aripi strivite-n strâmta colivie.

ceru-i amorțit
de zgomotele ascuțite
ale obuzelor-
senzații de arsură

Cine-a fost Prometeu
...
Învins-a oare zeii, istețul Prometeu,
Sau fapta lui ce pare atât de curajoasă,