Poezii despre Viaţă:

Am să cobor...
Și jur că nu mai urc
Pe drumurile care mă tot duc
Spre disperarea inimii cu dor!

De vei pleca în miez de noapte
Să știi că te voi aștepta
Iar clipele de-alean și șoapte
Mi-or fi balsam în lipsa ta.

miluiește-mă Doamne cu
dimineți liniștite,
lasă-mi inspirația neîngrădită
în bucătăria unde îmi

Curge apa peste mine
Spală lacrimi și suspine.
Spune apă! Spune tu!
Poți să-mi speli și sufletu'?

Doamne, nu ştiu ce-mi doresc,
dar de stau şi mă gândesc,
aş vrea multă sănătate,
că deja avem de toate.

*carnea trupului-alchimie de ceruri*


hărți exacte trasează

treceau şi se petreceau
de parcă înotau într-o mare de apus
trăgeau cu boabele disperării

actrița anonimă își joacă rolul
respectând indicațiile Regizorale
își face semnul crucii de câte ori simte
(chiar de nu Îi trece pragul casei prea des)

Nu
doar
că
mă

Biografia paradis pierdut în cuvinte Cenușă
recuperată din poemele nescrise vreodată Res
pirație gură la gură cu tăcerea universală Îți
amintești cum alergam până la capătul nopții