Poezii despre Viaţă:

Ce frumos miroare teiul,
In launtru-mi zbuciumatic
Adiere de pomina
Ce ma-mbraca in letargic

De-ar fi invidia o floare, de mac crescută în câmpii,
N-ar fi-ntre oameni dușmănie, nici între nații dușmănii.
N-ar fi orgolii ofuscate, nici mici ”biserici” exclusive,
Doar dragoste ar fi în toate, prietenii superlative.

*absențe în umbre de doi*

*nu doar o dată m-am uitat după mine*


am dat drumul la pumn pupa soarelui pusă amanet

*armură de fluturi*


în labirintul spaimelor lumii

spun unii c-o să fie frig
prelungi ninsori pe lume or să cadă
poate-o s-aprind un foc privind spre stele
între nămeți și oameni de zăpadă

Imi ațipise îngeru-n amiază
poate de-atâta liniște năuc
și, ca în satul fără câini de pază,
în suflet îmi intrase un haiduc.

mor visele în țara-n care dreptatea-i scoasă la mezat
au fost numite trădătoare, de rătăciri le-au acuzat

cu împăcare de icoană puneau, cântând despre apus

la praznicul cuvintelor mele
de bună voie mă voi îndurera
strângând la piept marama ca
pe o iubire postumă voi și lăcrima

*ca o stea căzătoare*