Poezii despre Viaţă:

Două Turturele

Sub streaşina căsuţei mele
Cu mult elan şi sârguinţă,

*din jertfă lumina ce suntem*

Iubesc momentele când sunt
doar cu gândurile mele
aduse din ceața trecutului.
( atunci lipsea un far

razant trupul meu
atinge liniştea unei nopţi
încremenite în obrazul cerului
amintirea unui incert surâs

*....spaima de infinit*


nu trezi

am terminat cu profunzimile
îmi zic de astăzi
voi fi omul de rând
am să învăţ chiar şi închinarea

*atac de cord*

duşmancele mele
flori fără de chipuri
florile mele aburind lumina
ca nişte firide plesnite

*retină sub asediu*


pentru a rescrie jurnalul fericirii

Ajung sa cred ca freamatul ce-l port in suflet,
E inutil si-apoi incep sa sper,
Ca dulcele parfum de vis, de inger,
Ma va impinge catre un nou mister