Poezii despre Viaţă:

Comedia umană pe scurt

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

*negocieri cu timp împrumutat*

- Criticului Blând-

stelele îi sunt prietene
două dintre ele o veghează
și în miezul zilei
strălucesc doar pentru ea

*anotimpuri licitate sub mască*

N-am pus azi-noapte pleoapă peste pleoapă,
Am stat cu ochii ţintiţi în plafon
Tot aşteptând ca ziua să înceapă.
Cam pe la patru-am aţipit un pic,

Pentru a construi cubul acesta perfect
în piaţa centrală,
trebuie ca un altul să-ţi pună în mintea ta de om umil
cubul acesta perfect,

Floare tristă şi frumoasă, floare
Aruncată-n colbul din cărare,
Din iubire fost-ai dăruită,
Dar te stingi sub soare, ofilită.

Fără noimă scriu la versuri, aplecat pe tastatură,
Ca și cum cu-a mele eresuri, aș schimba vreo picătură,
Din a lumii dezlânată, disperată zbatere,
Din absurdul ce îndată, întâmpină o cerere,

*frigul cosmic sau melancolia însingurării*

Să nu mai ard produc cenușă
să nu te bat la cap că nu e ușă

Să nu scot gheara nu-s pisică