Poezii despre Viaţă:

Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.

* Licurici Spaţiali*

Crâng
Surâzând

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineață ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

*domiciliu în fagure*

Când ai plecat, luând cu tine visul,
cortina a căzut pe-o scenă goală,
din care dispăruse compromisul,
și-un ultim spectator ieșea din sală.

Noaptea își aruncă vraja peste pământeasca lampă
Și a viselor caleașcă este gata de asalt.
Totul stă în adormire ca stindardul fară hampă
ce așteapt-a vieții pală să-l ridice spre înalt.

E tristă marea azi
Și ceru-i înnorat,
Nu știi ce pierzi
Fiindcă n-ai mai plecat

fricile mele se trezesc
pătrund în camera-mi goală
pieptănându-mi pletele
se ascund

Sunt drumuri în viață ce duc
Spre pajiști cu flori, sub un nuc
Și altele care te-afundă
În bezna tristeții ce-abundă.

oftează ziua-n pleoapa ce se-nchide
iar taie noaptea filmul. acum poți
să uiți mașinăria unde caii
au obosit de când tot trag la roți