Poezii despre Viaţă:

Vine-o milostivă vreme
Când durerile-s poeme,
Despletind, din vers în vers,
Jalea, crâncen univers

Am uitat
câte un strop de suflet
în toate oglinzile,
dar în niciuna

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru

De ieri, de azi,
de nici nu mai ştiu de când,
viaţa împarte
pentru toată lumea.

Trecută-i clipa viitoare,
Prezentul e ceva în transformare,
Cu greu accepți ideea mare
Că noi suntem numai trecut.

Certitudini

În viață nu există certitudini,
Ți-am spus-o când ne-am despărțit,

Tristeţe ucisă

Ascult cerul si marea ce urla disperată,
Curge prin visul meu tăcerea resemnată,

Penelopă așteptându-l pe Ulise
în mijlocul mării
țesea trăgând vatalele cu
puterea visului la pătrat

Pahare cristaline, sublim aliniate
Pe masa gândului sprințar, mereu lucid
Se umplu cu nectarul din sticle-alintate,
Golindu-se în versul de măreții avid.

Plutești pe un nor de gânduri
și atingi pământul doar așa ...
la o intersecție de cuvinte.