Poezii despre Viaţă:

Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,
Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
Nu ştii că undeva, puţin mai jos,
Se pun la cale mari trădări de ţară.

Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie
şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,
va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie,
vor chefui fantome domneşti în orice birt.

Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse,
Nu mă lăsa să ard cu toate deodată,
Păstrează-mi în altare trăirile promise
Să pot să curg în mine şi azi şi altădată.

Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,
În viaţa asta searbădă şi grea,
Şi care îşi doreşte să vă spună
Că încă mai e loc şi de-altceva.

Lasă-te alintată de petalele rozelor
și nu le vei simți spinii sfâșiindu-ți carnea.

Lasă-te sedusă de gustul aromat al caiselor din iulie

Laudă capitalismului de aici și de pretutindeni
Da de trei ori da Capitalismul este cel mai echi
distant sistem social Lui și numai lui îi suntem
datori cu viața și cu moartea Indiferent dacă

Ca un cocor astenic şi cuminte,
În legea primăverii ce-a venit,
Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,
Şi-mi amintesc c-odată ne-am iubit.

Stele pe cer
Scântei
Sub potcoavele cailor

Pe portativ
Devin note bătăile inimii mele
Coplesit de emoții
Mă îmbrac într-un cântec

în timp
gândul meu va deveni un înger
cu-aripi înmuiate-n versuri de sânge
voi plânge usor