Poezii despre Viaţă:

în această lună atât de verde
ţi-ai dilatat conturul
prin care îţi respir absenţa
porţi cu tine tot ce-i al meu

Nu plânge Doamne, nu eşti Tu de vină
Că-i lumea astăzi de războaie plină,
Că tot ce ai clădit va fi ruină
De n-om deschide ochii spre lumină.

Dacă există noroc există și speranță,
Speranța și norocul există la olaltă;
Nu poți avea speranță de nu-ți surâde o șansă
Iar șansa e norocul ori ce ți-e scris în viață.

Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Şi să-mi construiesc pe scuturi

Dorințele albe de la răsărit
Se-ndreaptă spre mine pe-o geană de zbor,
Întors iar din visul ce m-a urmărit
Prin noaptea prea lungă, în lume cobor.

Dincolo de spațiu , dincolo de timp,
Fulgerați de patimi, zeii din Olimp
Cu priviri piezișe, chip sacerdotal,
Au mințit amarnic omul-animal.

aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară

DRUMUL CRUCII

Pe drum drept ori la răscruce
te-ntâmpină-n prin ani o nouă cruce

Nici tăcere nu mă poate îmblânzi
nici zgomotul sau furia lumii nu mă
poate face mai sălbatic decât dra
gostea mea cea de toate nopțile Ay

INIMA
Miez de întuneric
cu sânge luminează inima
singură singură singură