Poezii despre Viaţă:

Aici, clipe coapte sfidează
pântecu nesătul al timpului.
aici, prin avatare, păcatu geme
prins-n neputinţă, crud extaz.

Te-ai întors
timp ce am fost
să-mi tulburi împăcarea
cu cea care sunt

Se zbuciumă marea
Zurlie, nervoasă,
Şi plină de spumă
E tristă mireasă.

Plecam neobservat din mohorâta casă
pe culmile-nsorite din visul nepermis
și nu știam că visul, hienă mânioasă,
o să mă-mpartă-n două, între real și vis.

Născut din haosul originar,
Rătăcesc pierdut printre stele,
Torturat de misterul fiinţării
De abstractul nefiinţei

Într-un periplu zbuciumat
prin existența relativă,
doar amintiri am adunat
cu iz de dragoste fictivă.

Din faună, în mine,
Un lup flămând revine,

Se naşte şi renaşte,

Auzii asear’ o veste
Nașparlie, rea de tot,
Nici acuma, de socot,
O asemenea poveste,

Așa cum sunt stelele
așezate pe cer,
așa e și viața mea
în spiritul realității.

În taina nopţilor, când liliacul
Se-cumetă să înflorească, buimăcit
De luna plină, ce îşi alintă lacul
Şi stelele, ce infinitu-au răvăşit,