Poezii despre Viaţă:

Când muritori s-ascund la casa lor,
Peste oraș o liniște s-așterne,
Ceasornicul bătând chinuitor,
Din timp împrumutat abise cerne.

Tu ,trecător...

Pe calea ta ,îngeri te cheamă,
străpunzi ecouri dintre calde vise

Enervat de inervarea unui anumit organ
Un om trist decide iute să își facă-un mare plan
Pentru-acele mici simtome care-l supărau de-o vreme,
Să nu-și mai ocupe timpul cu bizarele probleme!

Când. ..

Când simți că viața e pustie
Și sufletul împovărat

Eu sunt ce sunt ,un gram de pământ
Viața ce trece ,viața ce vine
Sclipiri de neliniști ,purtate de vânt,
Îmi cresc și spini în visurile pline

N-am crezut de e poveste, ori pe bune s-a-ntâmplat,
Dar asear’ primii o veste, cică s-ar fi anunţat
La teve și prin ziare, urlă-ntregul cartier,
Că s-ar da la fiecare câte-o primă de șomer,

Mi-e dor de casa mea,cea părintească ,
cu mărul din gradină înflorit,
de chipul mamei,fraților- zâmbească,
de tata,de bunica mea cea bună,

Într-un parc,la grădina zoo,mă vrea un cimpanzeu
Ca partener,cu iz de semanticism,la taclale,
El obținând un voucher de la comunul Dumnezeu
Sa meargă în vară la clasa de semne arbitrare.

UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ?

Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții

ZILELE DIN URMĂ
( || )

Pământul se invârte îsi face treaba încet