Petru Dincă - poeziile altor autori

Peste lacuri adânci şi văi neumblate,
Peste munţi şi păduri, peste nouri şi mări,
Mai departe de soare, mai departe de zări,
Trecând de hotare de sfere-nstelate,

S

Fr

Stăpână-a amintirii, iubită-ntre iubite,
Omagiul meu şi scumpă comoară de plăceri!
Îţi aminteşti tu astăzi alinturi fericite,
Căldura din cămin şi farmecul din seri,

Traducere de Petru Dincă

Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nţelese;

Traducere de Petru Dincă

Om liber, totdeauna iubi-vei vasta mare!
Ea este-a ta oglindă; tot sufletul ţi-l vezi

De ce te uiți așa, când seara vine,
În ochii mei cu ochii tăi de salbă,
Că nu-ți mai iei privirea de la mine,
Gingașă, grațioasă mâță albă?

Libelule grațioase
Zboară-n aerul de vară...
Au corsete minuscule,
Și pe aripi radioase

Tu care dormi ești fericit...
Uitând întreaga ta ființă,
Te-ai izolat de suferință...
În mut repaos adâncit,

Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuți din lună în Paris,
Și cum naintea mea mergeau,
Păreau ieșiți ca dintr-un vis.