Gerra Orivera - poeziile altor autori

Peste negrul ungher, la amiază,
Cu ţipăt puternic vin corbii de zor.
Rănesc o cerboaică cu umbrele lor
Şi-ursuzi îi zăreşti cum se-aşază.

Drumeţ în vântul negru; lin susură stuful uscat
În liniştea mlaştinii. Păsări sălbatice
Pe cer cenuşiu se urmează în stol;
Derivă peste sumbrele ape.

Seara, de armele morţii răsună
Pădurile toamnei, câmpiile de aur
Şi-albastrele lacuri, deasupra cărora soarele
Se rostogoleşte mai negru; noaptea cuprinde

Amintire din copilărie

O după-amiază mohorâtă și rece
de iarnă. Școlarii

Toți oamenii sunt jucării.
Eu însămi am fost ieri o jucărie.
Azi sunt eu cea care deslușește misterul.
Vreau să vină la mine cu toții,

În mlaștina caldă, prins nămolul
drag insectelor, suferă în mine
un bâtlan mort.

Prinț al absurdului, învață-mi dragostea
Să-și ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc întrucât
Nu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță.

Strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele
se răsucește în jurul degetului.
Stăruie aici o căldură, pe temelia a tot
ce în jurul meu e străin,

traducere de Ilie Constantin

Tu râzi că mă descărnez pe silabe
şi curbez ceruri şi culmi, albastru gard viu

traducere de Ilie Constantin

De mai multe nopţi se-aude încă marea,
uşoară, în sus şi în jos, pe plajele netede.