Gerra Orivera - poeziile altor autori

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
Iubirea – jarul, lava –
Așa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Drumul pe care mergi, biet călător, e plin
De piedici și capcane iar sabia-Destin
Deasupra ta se-aține pregătită.
Să n-o atingi, lama-i e otrăvită.

Doamne, pe drumul vieții ai pus capcane mii
Și-ai poruncit: Vai celor ce nu le-or ocoli!
Nimic nu se întâmplă fără de voia Ta –
Eu nu-mi vedeam păcatul, Tu mi-l știai deja.

Doamne, ne-ai dat privirea
Dar ochii dor de-atâta stranie frumusețe.
Ne-ai arătat iubirea
Dar s-o ajungem, cum. Cine să ne-nvețe?

Destinul tău? Nu tu îi ești stăpân.
La ce bun să te-ntrebi ce va fi mâine?
Trăiește-ți clipa – singurul tău bun!
Ce va fi mâine cine-ți poate spune?

De-mi preamăriți aleasa bucurie
La care numai cei aleși ajung,
Vă voi răspunde:Vin doar să-mi dați mie,
Nu promisiuni! O apele tot curg…

De mâine-ncepe Ramadanul,
Orașu-n liniște se va îneca,
Vinul vas ta-n ulcioare bine-nchis
Și fetele la umbra unui vis…

Când de durere simți că te-nconvoi,
Când pentr-a plânge, lacrimi n-ai destule,
Gândește-te la iarba după ploi.
Când strălucirea zilei te rănește cu nesfârșitul cerului senin,

Dau tot regatul lumii pentru-o cupă de vin,
Înțelepciunea lumii, pentru parfumu-i fin,

Cât de fragil e omul, destinul cât de crud!